Cantitatea de microplastice transportată de râuri către oceane poate crește brusc în timpul episoadelor de ploaie intensă, iar diferențele dintre perioadele normale și cele de debit ridicat sunt mai mari decât sugerau multe estimări anterioare. O analiză prezentată de Nature pe 10 septembrie pune în evidență rolul combinat al precipitațiilor puternice și al gestionării deficitare a deșeurilor.
Una dintre problemele cercetării microplasticelor este lipsa unei metodologii istorice uniforme. Echipe diferite au folosit dimensiuni de sită, adâncimi, momente de prelevare și tehnici de identificare diferite, ceea ce face dificilă compararea directă a valorilor. Măsurătorile efectuate în perioade hidrologice diferite arată însă că un eșantion luat într-o zi obișnuită poate rata o parte importantă din transportul anual.
Explicația este intuitivă: ploile spală suprafețele urbane, depozitele informale de deșeuri și solurile contaminate, antrenând fragmente plastice în sistemele de drenaj și apoi în râuri. Debitele mari pot remobiliza, de asemenea, material acumulat anterior în sedimente și pe maluri.
Implicația pentru politicile publice este că simpla monitorizare periodică nu este suficientă. Pentru a estima corect fluxul anual de microplastice, sistemele de monitorizare trebuie să includă evenimente extreme și să coreleze concentrațiile cu debitul. În același timp, reducerea plasticului care ajunge în mediul terestru rămâne o măsură mai robustă decât încercarea de captare după ce particulele au intrat în rețeaua hidrografică.
Studiul nu înseamnă că toate râurile transportă aceeași cantitate de plastic sau că ploaia este singurul factor. Urbanizarea, infrastructura de colectare, densitatea populației, tipul de deșeuri și geomorfologia bazinului hidrografic pot schimba radical rezultatul de la o regiune la alta. Tocmai această variabilitate explică de ce sunt necesare măsurători mai standardizate și mai dese.
Sursă
