O abordare experimentală care încearcă să direcționeze mai eficient celulele regenerative către țesutul osos a produs rezultate preliminare interesante la zece femei în vârstă cu osteoporoză avansată. Rezultatele sunt însă departe de a demonstra eficacitatea tratamentului: studiul este mic, fără grup de control, iar participantele foloseau și terapii standard pentru osteoporoză.
Cercetătorii au recoltat celule stromale mezenchimale din măduva osoasă a participantelor și le-au modificat suprafața printr-un proces de fucosilare. Ideea este de a îmbunătăți capacitatea celulelor de a „găsi” și de a se atașa de țesutul osos, unde ar putea susține procesele de remodelare și regenerare.
Nature relatează că, înainte de tratament, participantele sufereau în medie fracturi la impact redus o dată la unul-doi ani, în timp ce după intervenție ritmul observat s-a apropiat de o fractură pe deceniu. Această diferență este suficient de mare pentru a justifica studii suplimentare, dar nu poate fi atribuită cu certitudine tratamentului în lipsa unui lot comparator.
Există și alte limite: cercetătorii nu au urmărit direct fiecare celulă administrată pentru a demonstra unde s-a stabilit, iar tratamentele convenționale utilizate de unele paciente pot influența densitatea osoasă și riscul de fractură. Un studiu mai mare, randomizat și controlat este necesar înainte ca terapia să poată fi evaluată corect.
Osteoporoza afectează sute de milioane de persoane la nivel mondial și este asociată cu fracturi care pot reduce drastic mobilitatea și speranța de viață la vârste înaintate. De aceea, orice tehnologie capabilă să repare activ osul – nu doar să încetinească pierderea lui – ar avea un impact clinic major. Pentru moment, însă, rezultatele trebuie privite ca dovadă de concept, nu ca alternativă disponibilă la tratamentele aprobate.
Sursă
